1. OPIUL SI DERIVATII SAI (opiaceele)

Opiaceele includ opiaceele naturale (morfina, codeina), semisintetice (heroina, buprenorfina) si sintetice (mialgin, fortral).

Opiaceele sunt prescrise ca analgezice, anestezice, agenti  antidiareici sau ca antitusive.

Opiul este un exudat obtinut din incizia capsulelor înca verzi ale macului alb (Papaver  somniferum album) si contine un amestec de 15 (dupa altii 20) de alcaloizi care formeaza  familia opiaceelor. Latexul din capsula se solidifica pâna a doua zi, se culege, se usuca  câteva zile si apoi se aglomereaza în bucati, turte, chifle, batoane cunoscute sub aproape  100 denumiri în lume: este opiul brut cu aspect si miros specific.

Toxicomania la opiacee cunoaste mai multe cai de acces:

– injectare subcutanata sau intravenoasa

– absorbtie orala

– respiratorie (fumat, inhalat)

– nazala

– chiar rectala (rara)

Morfina - primele cazuri de intoxicatie par sa fi fost observate în Germania catre 1875, iar  ravagiile sale au fost mai accentuate în special la sfârsitul secolului al XIX-lea. Morfina  “Lady M” este forma cea mai pura si mai scumpa.

Codeina - derivat din opiul brut, este utilizat in medincina ca antitusiv. Heroinomanii în  stare de sevraj fura mai multe flacoane din farmacii si le absorb continutul în cantitati  masive.

 

Heroina - îi revine astazi primul loc printre intoxicatiile cu opiacee. Heroinei injectate pe  cale venoasa i se datoreaza cel mai adesea moartea prin supradoza ("overdose”) a  drogatilor care au ignorat riscurile pe care si le asumau sau se resemnau sub presiunea  nevoii de a creste fara încetare dozele pentru un rezultat identic.  

Calea de administrare: injectabila si prin inhalare sau fumat. Deoarece heroina “de strada”  este insolubila in apa, este necesara transformarea ei intr-o sare solubila. Pentru aceasta  drogatii folosesc de regula acidul citric (sarea sau zeama de lamiie)  Dependenta de opiacee poate începe la orice etate, dar problemele asociate cu uzul de  opiacee sunt observate cel mai frecvent în ultima parte a adolescentei sau la începutul celei  de-a treia decade. Odata aparuta, dependenta se continua o perioada de multi ani, chiar  daca sunt frecvente scurte perioade de abstinenta. Recaderea dupa abstinenta este  frecventa, chiar si dupa ani de închisoare.  

Efecte negative:

1. Pe termen scurt

1.1. Efectele psihologice sunt variabile. Pentru multi indivizi, efectul luarii pentru prima data a  unui opiaceu este mai curând disforic decât euforic, putând apare greata si voma.  Toxicomanii cauta în special prin injectarea intravenoasa senzatia de “flash”: o reactie  brutala, intensa si scurta de placere, de caldura, de euforie. Subiectul încearca o stare de  bine, o linistire o tuturor angoaselor, o incapacitate de a se concentra, o senzatie de plutire.  Câteodata se descriu anxietate, greturi, stari de ameteala care fac experienta traita  dezagreabila. Unii, putini la numar, nu încearca nici un fel de placere, ceea ce, de regula, îi  face sa nu mai încerce repetarea experientei.

1.2. Efectele fiziologice sunt numeroase: încalzire cutanata si prurit, bradicardie,  hipotensiune arteriala, hiperglicemie, câteodata greturi si varsaturi. Proprietatile notabile  sunt o analgesie puternica si o depresie a centrilor respiratori superiori precum si a centrilor  tusei.

Supradoza (overdose) apare ca urmare a administrarii unei cantitati mai mari de  drog sau a unei cantitati similare de substanta, cu o concentratie mai mare ce depaseste  capacitatea de metabolizare a organismului. Coma prin supradozare este caracterizata prin:  stupor, citeodata prin agitatie, bradipnee marcata care apare in prim plan, mioza strinsa  punctiforma, sau midriaza. Temperatura este normala, tensiunea arteriala coborita. Efectul  unei supradoze conduce, de obicei, la pierderea vietii

2. Pe termen lung

1. Indivizii cu dependenta de opiacee sunt expu si în special riscului de a dezvolta simptome  depresive. Suicidul în rândul toxicomanilor este semnificativ mai crescut decât printre  persoanele neconsumatoare.

2. Dependenta de opiacee este asociata frecvent cu un istoric de infractiuni în legatura cu  drogul (posedarea sau distribuirea de droguri, fals, furt prin efractie, banditism, furt sau  primirea de bunuri furate). Divortul, somajul sau angajarea temporara sunt adesea asociate  cu dependenta de opiacee la toate nivelele socio-economice.

3. Alterarea starii generale este globala si caracterizata prin denutritie. Cariile si abcesele  dentare frecvente sunt cauze a starilor subfebrile adesea inexplicate.

4. De asemenea, pot surveni infectii localizate sau septicemice, incluzând endocardita,

hepatita si infectia cu virusul imunodeficientei umane (HIV). Tuberculoza este o problema  extrem de serioasa printre indivizii care utilizeaza droguri pe cale intravenoasa, în special la  cei dependenti de heroina. Endocardita este o complicatie relativ frecventa (10%), severa (datorita germenilor implicati) si cu recidive frecvente. Hepatitele sunt foarte frecvente. O splenomegalie poate fi deceleta uneori, consecutiv unor complicatii septice cronice.

Dar poate unul dintre cele mai mari riscuri ale consumului de droguri injectabile este  transmiterea infectiei HIV. Utilizarea acelor si seringilor folosite de mai multe persoane  implica un risc potential de.tul de mare privi.d transmiterea virusului HIV datorita prezentei  sângelui în acul sau în tubul seringii folosite. Chiar daca este vizibil sau nu, sângele va fi  aproape cu siguranta într-un ac sau o seringa în cantitati suficiente pentru transmiterea  infectiei. Virusul poate ramâne prezent în sângele dintr-un ac sau dintr-o seringa folosita  aproape 24 de ore. Prin utilizarea acelor si seringilor de catre mai multe persoane se poate

transmite si alti virusi, cum ar hepatita B si C. Acestea sunt problemele specifice ale  persoanelor care sunt infectate HIV.  

5. Dificultatile în functionarea sexuala sunt frecvente. Barbatii prezinta adesea o disfunctie  erectila în cursul intoxicatiei sau uzului cronic. Femeile au în mod frecvent perturbari ale  functiei de reproducere si menstruatii neregulate. Dependenta la opiacee poate surveni la  aproape jumatate din sugarii nascuti din femeile cu dependenta de opiacee. Greutatea  scazuta la nastere este, de asemenea, observata la copiii mamelor cu dependenta de  opiacee.